e-mail:almasu_mic@yahoo.com
Campania Manastirea Almasu Mic de MunteCultura satului. Scoala
Pana in prima jumatate a secolului 20 rolul scolii in comunitate era foarte
restrans, datorita mai multor factori, cel mai important fiind acela al
lipsei unei continuitati in ceea ce priveste educatia dupa absolvirea
scolii primare si apoi integrarea in campul muncii, ceea ce ar fi solicitat
o oarecare instruire scolara. Marea majoritate a locuitorilor satului
fiind agricultori (peste 95%), este lesne de inteles ca scoala era privita
ca o indeletnicire neaducatoare de venituri.
Singurii stiutori de carte din cadrul comunitatii erau preotii si diecii
(cantaretii bisericesti), pana la inceputul secolului si acestia utilizand
in mare masura doar alfabetul chirilic. Preotii, de obicei, erau in acelasi
timp invatatori, doctori si notari, fiind considerati oamenii cei mai
de vaza din sat.
Pana prin prima jumatate a secolului 20 salariul invatatorului consta
in bunuri pe care satenii i le dadeau, de obicei porumb, cantitatea fiind
stabilita dupa puterea fiecaruia (un ferdel / an sau chiar mai
putin).
De asemenea, in aceeasi perioada nu exista un spatiu adecvat pentru desfasurarea
orelor, motiv pentru care cursurile se tineau pe la oameni pe acasa. Gospodarii
care au gazduit cursuri au fost Simion Danciu (al lui Sivut), Gheorghe
Giurgiu (al lui Ghiut), Petru Irimie (al lui Raznac), Doca ? (Docacel).
Prin 1902- 1903, pe locul actualei scoli era amplasata casa familiei Dolfi
(evrei), care au vandut-o comunitatii, ei parasind localitatea. Initial
casa a primit destinatia de casa parohiala, neputand fi trecuta in acte
ca si scoala, deoarece atunci ar fi trebuit sa se studieze in limba maghiara.
Aici biserica organiza cursuri scolare pentru copii satului, sub denumirea
de invatamant confesional, pentru a putea deroga de la legea maghiara
(invatamantul confesional se studia in limba materna)- informatie obtinuta
de la Crisan Ion- Pepea in data de 24.02.1971, fost cantaret bisericesc.
Acest local a gazduit cursuri scolare pana in 1962- 1963, cand statul
roman a construit din fonduri proprii scoala care dainuie si azi
Cateva cadre didactice
Marturiile
lasate de Mos Mihai, Ion Crisan (Nutu), Petru Bunea (Colniceanu), Ion
Crisan (Pepea), Veronica Bunea si Sabin Bunea ne arata cateva portrete
ale invatatorilor care s-au perindat de-a lungul vremii pe la Almasu Mic
de Munte. Ii amintim aici pe:
-Ioan Lup- Cretu (nascut 1863- decedat 26.04.1931), a fost cantaret bisericesc
si invatator atat la Almasu Mic, cat si prin satele din jur (marturie
stau si registrele scolare din satul Bacaia). Cei care isi amintesc de
el (parintele Ioachim Danciu avea 6 ani la moartea lui Ioan Lup, deci
si-l amintea destul de bine) spun ca se imbraca ungureste- purta mantal
negru, adica un fel de palton specific orasenilor. Din relatari reiese
ca materiile studiate erau aritmetica (la care se studia numaratoarea
si cele 4 operatii de baza), cititul si cateva rugaciuni.
-Ion Jurju, caruia i se spunea Dascalul Nemesului, a fost invatator cu
pregatire didactica. Renumele sau este acela ca era un om nervos, agitat
si violent. Marturiile ne arata unele dintre violentele lui. Astfel, se
vorbeste despre un copil care a fost lovit cu capul de banca, rana infectandu-se,
copilul decedand dupa un timp. Din pacate nu ne- a parvenit numele acelui
copil. Un alt caz este cel al lui Augustin Ursica, care a fost lovit peste
cap, motiv pentru care si-a pierdut auzul.
Perioada in care a fost el invatator reprezinta o pata cenusie in istoria
scolara a satului, mai ales datorita faptului ca era un mare adept al
maghiarizarii tarii, fapt pentru care isi tinea orele in limba maghiara.
A murit la Folt, dupa ce si-a pierdut capacitatea de a mai vorbi.
-Ion Ceortea din Regat, pentru o perioada scurta de timp, probabil 1 an.
Si despre el se spune ca era foarte violent.
-Pascu ? din Orastie.
-Moga ? din Hartagani, ambii pe perioade foarte scurte de timp.
-sotii Bunea Sabin si Eugenia, de prin 1923-'24 (In aceasta perioada scoala
din sat avea doar 4 clase primare, abia dupa 3-4 ani transformandu-se
in scoala de 7 ani, acest fapt durand pana in 1948) si pana in 1965, la
pensionarea lor. Intre 1927- 1940 Sabin Bunea a detinut si functia de
preot. Despre Eugenia Bunea (a fost invatatoarea mai multor generatii
apartinand aceleiasi familii; amintim aici pe Bunea Maria a lui Antonie,
apoi fiica acesteia- Bunea Dorica, iar in cele din urma Danciu Maria,
adica soacra, sotia, apoi fiica preotului Ioachim Danciu) ne parvin doar
cuvinte de lauda, ea fiind invatatoarea model pentru sateni.
Sotii
Bunea au pus in scena primele piese de teatru si spectacole folclorice,
despre care satenii spuneau ca tiatre si programe cum faceau D-na. si
Dl. Bunea n-o sa mai vada in veac Almaselu'.
Tot in aceasta perioada se tin primele cursuri de bucatarie pentru elevele
mai mari si pentru tinerele femei din sat.
Printre marile reusite ale acestui cuplu de invatatori se numara primii
elevi admisi la facultatile din tara. Astfel Traian Bunea (al Jendarului)
a ajuns prin 1945-'46 cadru universitar; fiica celor doi invatatori, Simina,
a ajuns inginer chimist la Bucuresti; Zerbea Simina a lui Traianu’
Galitii- a ajuns profesor de latina la Braila, apoi Bucuresti.
-ca suplinitoare a predat si Simina Bunea, dar o perioada scurta de timp
(1- 2 ani).
-Cornelia Giurgiu (a lui Traian a Frunzii), fiica a satului, a predat
pana prin 1976.
-din 1976 a venit un invatator tanar de la Geoagiu 
(al
carui nume nu ne-a parvenit, din pacate; la putin timp a fost incorporat
in armata, iar in locul sau a venit ca invatator-suplinitor Adam Maria
din Techereu, pe care parintele Danciu o caracteriza ca fiind o fire deosebit
de melancolica si blajina;
-Ladar ? din Orastie- spre sfarsitul anilor '70, inceputul anilor '80.
-Aurica Gavrila si Oltita Gavrila din Poiana- pana in anul 1987, cand
scoala a fost inchisa definitiv, iar in momentul de fata cladirea care
o adaposteste este aproape o ruina.
